TITLUL II
Drepturile, libertatile si îndatoririle fundamentale

CAPITOLUL I
Dispozitii comune

Universalitatea ARTICOLUL 15

  1. Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.
  2. Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.

Egalitatea în drepturi ARTICOLUL 16

  1. Cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
  2. Nimeni nu este mai presus de lege.
  3. Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în conditiile legii, de persoanele care au cetatenia româna si domiciliul în tara. Statul român garanteaza egalitatea de sanse între femei si barbati pentru ocuparea acestor functii si demnitati.
  4. În conditiile aderarii României la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii care îndeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi în autoritatile administratiei publice locale.

Cetatenii români în strainatate ARTICOLUL 17

Cetatenii români se bucura în strainatate de protectia statului român si trebuie sa-si îndeplineasca obligatiile, cu exceptia acelora ce nu sunt compatibile cu absenta lor din tara.

Cetatenii straini si apatrizii ARTICOLUL 18

  1. Cetatenii straini si apatrizii care locuiesc în România se bucura de protectia generala a persoanelor si a averilor, garantata de Constitutie si de alte legi.
  2. Dreptul de azil se acorda si se retrage în conditiile legii, cu respectarea tratatelor si a conventiilor internationale la care România este parte.

Extradarea si expulzarea ARTICOLUL 19

  1. Cetateanul român nu poate fi extradat sau expulzat din România.
  2. Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetatenii români pot fi extradati în baza conventiilor internationale la care România este parte, în conditiile legii si pe baza de reciprocitate.
  3. Cetatenii straini si apatrizii pot fi extradati numai în baza unei conventii internationale sau în conditii de reciprocitate.
  4. Expulzarea sau extradarea se hotaraste de justitie.

Tratatele internationale privind drepturile omului ARTICOLUL 20

  1. Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate în concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte.
  2. Daca exista neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.

Accesul liber la justitie ARTICOLUL 21

  1. Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
  2. Nici o lege nu poate îngradi exercitarea acestui drept.
  3. Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
  4. Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.

CAPITOLUL II
Drepturile si libertatile fundamentale

Dreptul la viata si la integritate fizica si psihica ARTICOLUL 22

  1. Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate.
  2. Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.
  3. Pedeapsa cu moartea este interzisa.

Libertatea individuala ARTICOLUL 23

  1. Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile.
  2. Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile si cu procedura prevazute de lege.
  3. Retinerea nu poate depasi 24 de ore.
  4. Arestarea preventiva se dispune de judecator si numai în cursul procesului penal.
  5. În cursul urmaririi penale arestarea preventiva se poate dispune pentru cel mult 30 de zile si se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fara ca durata totala sa depaseasca un termen rezonabil, si nu mai mult de 180 de zile.
  6. În faza de judecata instanta este obligata, în conditiile legii, sa verifice periodic, si nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive si sa dispuna, de îndata, punerea în libertate a inculpatului, daca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au încetat sau daca instanta constata ca nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea privarii de libertate.
  7. ÃŽncheierile instantei privind masura arestarii preventive sunt supuse cailor de atac prevazute de lege.
  8. Celui retinut sau arestat i se aduc de îndata la cunostinta, în limba pe care o întelege, motivele retinerii sau ale arestarii, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunostinta numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.
  9. Punerea în libertate a celui retinut sau arestat este obligatorie, daca motivele acestor masuri au disparut, precum si în alte situatii prevazute de lege.
  10. Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.
  11. Pâna la ramânerea definitiva a hotarârii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata.
  12. Nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decât în conditiile si în temeiul legii.
  13. Sanctiunea privativa de libertate nu poate fi decât de natura penala.

Dreptul la aparare ARTICOLUL 24

  1. Dreptul la aparare este garantat.
  2. ÃŽn tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

Libera circulatie ARTICOLUL 25

  1. Dreptul la libera circulatie, în tara si în strainatate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitarii acestui drept.
  2. Fiecarui cetatean îi este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta în orice localitate din tara, de a emigra, precum si de a reveni în tara.

Viata intima, familiala si privata ARTICOLUL 26

  1. Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata.
  2. Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea însasi, daca nu încalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.

Inviolabilitatea domiciliului ARTICOLUL 27

  1. Domiciliul si resedinta sunt inviolabile. Nimeni nu poate patrunde sau ramâne în domiciliul ori în resedinta unei persoane fara învoirea acesteia.
  2. De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru urmatoarele situatii: a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotarâri judecatoresti; b) înlaturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizica sau bunurile unei persoane; c) apararea securitatii nationale sau a ordinii publice; d) prevenirea raspândirii unei epidemii.
  3. Perchezitia se dispune de judecator si se efectueaza în conditiile si în formele prevazute de lege.
  4. Perchezitiile în timpul noptii sunt interzise, în afara de cazul infractiunilor flagrante.

Secretul corespondentei ARTICOLUL 28

Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

Libertatea constiintei ARTICOLUL 29

  1. Libertatea gândirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi îngradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrâns sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale.
  2. Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste în spirit de toleranta si de respect reciproc.
  3. Cultele religioase sunt libere si se organizeaza potrivit statutelor proprii, în conditiile legii.
  4. În relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de învrajbire religioasa.
  5. Cultele religioase sunt autonome fata de stat si se bucura de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistentei religioase în armata, în spitale, în penitenciare, în azile si în orfelinate.
  6. Parintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a caror raspundere le revine.

Libertatea de exprimare ARTICOLUL 30

  1. Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
  2. Cenzura de orice fel este interzisa.
  3. Libertatea presei implica si libertatea de a înfiinta publicatii.
  4. Nici o publicatie nu poate fi suprimata.
  5. Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligatia de a face publica sursa finantarii.
  6. Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
  7. Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, îndemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
  8. Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.

Dreptul la informatie ARTICOLUL 31

  1. Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi îngradit.
  2. Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.
  3. Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a tinerilor sau securitatea nationala.
  4. Mijloacele de informare în masa, publice si private, sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice.
  5. Serviciile publice de radio si de televiziune sunt autonome. Ele trebuie sa garanteze grupurilor sociale si politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii si controlul parlamentar asupra activitatii lor se reglementeaza prin lege organica.

Dreptul la învatatura ARTICOLUL 32

  1. Dreptul la învatatura este asigurat prin învatamântul general obligatoriu, prin învatamântul liceal si prin cel profesional, prin învatamântul superior, precum si prin alte forme de instructie si de perfectionare.
  2. Învatamântul de toate gradele se desfasoara în limba româna. În conditiile legii, învatamântul se poate desfasura si într-o limba de circulatie internationala.
  3. Dreptul persoanelor apartinând minoritatilor nationale de a învata limba lor materna si dreptul de a putea fi instruite în aceasta limba sunt garantate; modalitatile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.
  4. Învatamântul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acorda burse sociale de studii copiilor si tinerilor proveniti din familii defavorizate si celor institutionalizati, în conditiile legii.
  5. Învatamântul de toate gradele se desfasoara în unitati de stat, particulare si confesionale, în conditiile legii.
  6. Autonomia universitara este garantata.
  7. Statul asigura libertatea învatamântului religios, potrivit cerintelor specifice fiecarui cult. În scolile de stat, învatamântul religios este organizat si garantat prin lege.

Accesul la cultura ARTICOLUL 33

  1. Accesul la cultura este garantat, în conditiile legii.
  2. Libertatea persoanei de a-si dezvolta spiritualitatea si de a accede la valorile culturii nationale si universale nu poate fi îngradita.
  3. Statul trebuie sa asigure pastrarea identitatii spirituale, sprijinirea culturii nationale, stimularea artelor, protejarea si conservarea mostenirii culturale, dezvoltarea creativitatii contemporane, promovarea valorilor culturale si artistice ale României în lume.
Dreptul la ocrotirea sanatatii ARTICOLUL 34
  1. Dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat.
  2. Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice.
  3. Organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurari sociale pentru boala, accidente, maternitate si recuperare, controlul exercitarii profesiilor medicale si a activitatilor paramedicale, precum si alte masuri de protectie a sanatatii fizice si mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

Dreptul la mediu sanatos ARTICOLUL 35

  1. Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu înconjurator sanatos si echilibrat ecologic.
  2. Statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
  3. Persoanele fizice si juridice au îndatorirea de a proteja si a ameliora mediul înconjurator.

Dreptul de vot ARTICOLUL 36

  1. Cetatenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniti pâna în ziua alegerilor inclusiv.
  2. Nu au drept de vot debilii sau alienatii mintal, pusi sub interdictie, si nici persoanele condamnate, prin hotarâre judecatoreasca definitiva, la pierderea drepturilor electorale.

Dreptul de a fi ales ARTICOLUL 37

  1. Au dreptul de a fi alesi cetatenii cu drept de vot care îndeplinesc conditiile prevazute în articolul 16 alineatul (3), daca nu le este interzisa asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).
  2. Candidatii trebuie sa fi împlinit, pâna în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel putin 23 de ani pentru a fi alesi în Camera Deputatilor sau în organele administratiei publice locale, vârsta de cel putin 33 de ani pentru a fi alesi în Senat si vârsta de cel putin 35 de ani pentru a fi alesi în functia de Presedinte al României.

Dreptul de a fi ales în Parlamentul European ARTICOLUL 38

În conditiile aderarii României la Uniunea Europeana, cetatenii români au dreptul de a alege si de a fi alesi în Parlamentul European.

Libertatea întrunirilor ARTICOLUL 39

Mitingurile, demonstratiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere si se pot organiza si desfasura numai în mod pasnic, fara nici un fel de arme.

Dreptul de asociere ARTICOLUL 40

  1. Cetatenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate si în alte forme de asociere.
  2. Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii, a integritatii sau a independentei României sunt neconstitutionale.
  3. Nu pot face parte din partide politice judecatorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organica.
  4. Asociatiile cu caracter secret sunt interzise.

Munca si protectia sociala a muncii ARTICOLUL 41

  1. Dreptul la munca nu poate fi îngradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera.
  2. Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc securitatea si sanatatea salariatilor, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara, repausul saptamânal, concediul de odihna platit, prestarea muncii în conditii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege.
  3. Durata normala a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.
  4. La munca egala, femeile au salariu egal cu barbatii.
  5. Dreptul la negocieri colective în materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate.

Interzicerea muncii fortate ARTICOLUL 42

  1. Munca fortata este interzisa.
  2. Nu constituie munca fortata: a) activitatile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum si cele desfasurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de constiinta; b) munca unei persoane condamnate, prestata în conditii normale, în perioada de detentie sau de libertate conditionata; c) prestatiile impuse în situatia creata de calamitati ori de alt pericol, precum si cele care fac parte din obligatiile civile normale stabilite de lege.

Dreptul la greva ARTICOLUL 43

  1. Salariatii au dreptul la greva pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale.
  2. Legea stabileste conditiile si limitele exercitarii acestui drept, precum si garantiile necesare asigurarii serviciilor esentiale pentru societate.

Dreptul de proprietate privata ARTICOLUL 44

  1. Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
  2. Proprietatea privata este garantata si ocrotita în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai în conditiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care România este parte, pe baza de reciprocitate, în conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.
  3. Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
  4. Sunt interzise nationalizarea sau orice alte masuri de trecere silita în proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.
  5. Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.
  6. Despagubirile prevazute în alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justitie.
  7. Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
  8. Averea dobândita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.
  9. Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai în conditiile legii.

Libertatea economica ARTICOLUL 45

Accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa si exercitarea acestora în conditiile legii sunt garantate.

Dreptul la mostenire ARTICOLUL 46

Dreptul la mostenire este garantat.

Nivelul de trai ARTICOLUL 47

  1. Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.
  2. Cetatenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala în unitatile sanitare de stat, la ajutor de somaj si la alte forme de asigurari sociale publice sau private, prevazute de lege. Cetatenii au dreptul si la masuri de asistenta sociala, potrivit legii.

Familia ARTICOLUL 48

  1. Familia se întemeiaza pe casatoria liber consimtita între soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si îndatorirea parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor.
  2. Conditiile de încheiere, de desfacere si de nulitate a casatoriei se stabilesc prin lege. Casatoria religioasa poate fi celebrata numai dupa casatoria civila.
  3. Copiii din afara casatoriei sunt egali în fata legii cu cei din casatorie.

Protectia copiilor si a tinerilor ARTICOLUL 49

  1. Copiii si tinerii se bucura de un regim special de protectie si de asistenta în realizarea drepturilor lor.
  2. Statul acorda alocatii pentru copii si ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protectie sociala a copiilor si a tinerilor se stabilesc prin lege.
  3. Exploatarea minorilor, folosirea lor în activitati care le-ar dauna sanatatii, moralitatii sau care le-ar pune în primejdie viata ori dezvoltarea normala sunt interzise.
  4. Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajati ca salariati.
  5. Autoritatile publice au obligatia sa contribuie la asigurarea conditiilor pentru participarea libera a tinerilor la viata politica, sociala, economica, culturala si sportiva a tarii.

Protectia persoanelor cu handicap ARTICOLUL 50

Persoanele cu handicap se bucura de protectie speciala. Statul asigura realizarea unei politici nationale de egalitate a sanselor, de prevenire si de tratament ale handicapului, în vederea participarii efective a persoanelor cu handicap în viata comunitatii, respectând drepturile si îndatoririle ce revin parintilor si tutorilor.

Dreptul de petitionare ARTICOLUL 51

  1. Cetatenii au dreptul sa se adreseze autoritatilor publice prin petitii formulate numai în numele semnatarilor.
  2. Organizatiile legal constituite au dreptul sa adreseze petitii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezinta.
  3. Exercitarea dreptului de petitionare este scutita de taxa.
  4. Autoritatile publice au obligatia sa raspunda la petitii în termenele si în conditiile stabilite potrivit legii.

Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica ARTICOLUL 52

  1. Persoana vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.
  2. Conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica.
  3. Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Raspunderea statului este stabilita în conditiile legii si nu înlatura raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta.

Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati ARTICOLUL 53

  1. Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrâns numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
  2. Restrângerea poate fi dispusa numai daca este necesara într-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata în mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.

CAPITOLUL III
ÃŽndatoririle fundamentale

Fidelitatea fata de tara ARTICOLUL 54

  1. Fidelitatea fata de tara este sacra.
  2. Cetatenii carora le sunt încredintate functii publice, precum si militarii, raspund de îndeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin si, în acest scop, vor depune juramântul cerut de lege.

Apararea tarii ARTICOLUL 55

  1. Cetatenii au dreptul si obligatia sa apere România.
  2. Conditiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organica.
  3. Cetatenii pot fi încorporati de la vârsta de 20 de ani si pâna la vârsta de 35 de ani, cu exceptia voluntarilor, în conditiile legii organice.

Contributii financiare ARTICOLUL 56

  1. Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice.
  2. Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.
  3. Orice alte prestatii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situatii exceptionale.

Exercitarea drepturilor si a libertatilor ARTICOLUL 57

Cetatenii români, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa încalce drepturile si libertatile celorlalti.

CAPITOLUL IV
Avocatul Poporului

Numirea si rolul ARTICOLUL 58

  1. Avocatul Poporului este numit pe o durata de 5 ani pentru apararea drepturilor si libertatilor persoanelor fizice. Adjunctii Avocatului Poporului sunt specializati pe domenii de activitate.
  2. Avocatul Poporului si adjunctii sai nu pot îndeplini nici o alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din învatamântul superior.
  3. Organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului se stabilesc prin lege organica.

Exercitarea atributiilor ARTICOLUL 59

  1. Avocatul Poporului îsi exercita atributiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile si în libertatile lor, în limitele stabilite de lege.
  2. Autoritatile publice sunt obligate sa asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atributiilor sale.

Raportul în fata Parlamentului ARTICOLUL 60

Avocatul Poporului prezinta celor doua Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot contine recomandari privind legislatia sau masuri de alta natura, pentru ocrotirea drepturilor si a libertatilor cetatenilor.

Pagina generata in 0.0139 secunde